Culoarul de săritură în lungime animă întreg stadionul Dinamo sau toată sala de atletism de la „Lia Manoliu“. Iar aplauzele sacadate, automotivante ale protagonistului sunt preluate de asistenţă şi de „tovarăşii” din Constanţa din pieptul cărora răsună un „Hai Bujineeee!” asurzitor. E scena unică, cu rezonanţe emoţionante, irepetabilă, familiară lumii atletismului românesc, acum devenită un cadru apăsător apropiaţilor. Pentru că inima fostului campion naţional la lungime, Claudiu Bujin (24 de ani, 7,88 m PB), tipul tonic, cu o vorbă bună pentru fiecare, nu mai pulsează. A ajuns la capătul unei suferinţe provocate de un destin implacabil, de acea boală devastatoare. Cancer.
Tumoră între plămâni şi inimă
Cu o tumoră depistată între plămâni şi inimă la finele lui 2007, Buju porneşte vindecarea la clinici din străinătate. Nu mai poate concura, dar urmăreşte discret, din înaltul tribunelor din „Ştefan cel Mare” campionatele naţionale de anul trecut. „Sunt pe drumul cel bun, abia aştept să revin şi eu”, ni se confesează Claudiu, cu zâmbetul său șăgalnic. Îşi maschează durerea, iar tatăl său, Nicu, îşi dă şi ultimul ban din casă pentru a-i acoperi cheltuielile necesare tratamentului. Frate mai mare, coleg şi adversar, Bogdan Tudor vrea să realizeze o campanie de ajutorare, însă se izbeşte de dorinţa atletului de mare perspectivă: „Nu vreau publicitate, las-o aşa, mă fac eu bine“!
„Voi câștiga și eu lupta mea!”
Treptat însă, boala i se agravează și constănţeanul se hrăneşte tot cu dragostea pentru sport. În rezerva unui spital din Halle, îşi găseşte echilibrul urmărind evoluţiile surorii sale, Cristina (21 de ani), campioană naţională la triplusalt, mai lecturează încă o dată „Codul lui Da Vinci“ şi dialoghează pe messenger cu prietenii de la lot. Unul dintre ei, Ioan Vieru, îi face poate un ultim cadou. Cucereşte bronzul la CE, succes care-l determină să-i tasteze mesajul tulburător „Mi-ai făcut o mare bucurie, îţi promit că voi câştiga şi eu lupta mea…“. În noaptea de vineri spre sâmbătă însă, i se face rău şi îşi interoghează brusc părintele cu gândul la axul în jurul căruia i se centrează întreaga viaţă. „La ce oră e lungimea? Hai la stadion!“. Au fost ultimele cuvinte șoptite de Claudiu…
“Zâmbeşte, mâine poate fi mai rău!” – motto-ul lui Claudiu Bujin
“A avut cancer la glanda timus. Numai eu ştiu la câte clinici am fost pentru a-l salva” – Nicu Bujin tatăl atletului
“Ce nedreaptă e viaţa asta şi ce li se întâmplă oamenilor buni! Pa, frate!” – Mihai Grasu, atlet, prieten
“A murit un copil nevinovat! Ce crudă e viaţa” – Bogdan Tudor atlet, prieten