Expoziţie de gânduri
Gigi Stanciu
E astăzi vernisajul meu de gânduri.
Pe largi simeze între şipci şi rânduri
Am pus tablouri în culori aprinse
Să îmi citiţi simţirile cuprinse.
Puteţi intra, păşiţi încet, agale,
Să nu treziţi nici formele banale
Nici visul galben, roşu sau verzui.
Tabloul meu abia atârnă-n cui,
Îl podideşte plânsul orişicui…
Puteţi vedea în fiecare zi
Aceleaşi forme şi contururi vii,
Puteţi intra în gândurile mele
Le dărui să vă fie ochi de stele!
Cândva am strâns comori şi le-am ascuns,
Iar până astăzi nimeni n-a pătruns
În forme să privească, să-nţeleagă
Culorile din viaţa mea întreagă..
Tabloul meu e plânsul ce se neagă…
Poemele îmi curg ca pe-o icoană,
Pe-a maicii preacurate plânsă geană,
Să mângâie naivele picturi
Cu picuri de durere din scripturi.
Tablourile mele toate-s şterse,
Din flori de albăstrele-or să reverse
Un pictural de zile odihnite,
Duminici pentru suflete spăşite,
Prelinse din icoane scorojite…
<!– –>
<!–
2 Ianuarie 2009
–>
Zbor de zmeu
Gigi Stanciu
Mă doare dorul tău de dorul meu
Şi plânsul mi se scurge în pârău..
Mi-e sufletul atins de nor şi hău,
Abis vuind de ape, spasm de rău,
Te mângâi şi te strâng la piept mereu,
Mă doare gândul tău în gândul meu,
Nălucă violetă, zbor de zmeu…
Scap frânghia din mână, sunt doar eu,
Mă doare gând de dor trimis voleu…
<!– –>
Noaptea de Crăciun
Gigi Stanciu
Sfântă noapte fermecată,
Firea toată-i mângâiată
De făptura delicată
A pruncuţului divin!
Îngeri cântă-n aer moale,
Plâng cu fluturi nori agale,
Tuturor le iese-n cale
Stea ce magii-o văd când vin.
Ce cântări şi ce ecouri!
Se-ntâlnesc pământ şi nouri!
Toţi aşteaptă mici cadouri,
Cu colinde-n noapte vin.
Un covrig, un măr, o nucă,
Rezemată de-o ulucă,
Pregăteşte să le-aducă
Mama, cântec de alin.
Amiroase-a cozonac,
Copilaşii toţi îl plac,
Stau cuminţi acum şi tac
Palmele căuş îşi ţin.
Ei aşteaptă să le cadă
Vreo steluţă dintr-o zadă
Sau sclipirea ei s-o vadă
Caldă-n palmă, dulce spin.
Lângă brad a poposit
Moş gârbov şi obosit,
Sacul greu şi l-a golit,
Darurile au curs lin.
Sfântă noapte fermecată,
Firea toată-ţi cântă, iată,
Ţie, maică preacurată
Şi pruncuţului divin!
LA MULTI ANI 2009!
<!– –>
<!–
30 Decembrie 2008
–>
Gânduri de femeie
Gigi Stanciu
N-am agreat niciodată
cuvântul poetesă,
mai bine i-ar spune poiată,
locul unde găinuşa cea fermecată
a talentului,
a sensibilităţii,
a intuiţiei, a gândului,
îşi aşează ouă de aur, mici ca nişte fondante…
M-a revoltat totdeauna
cuvântul poetesă,
de la bun început peiorativ,
de parcă lumea e doar a lor, bărbătească:
-Tu, femeie, mergi lângă oală, adună-ţi fustele
pline de secreţiile nazale ale copiilor!
Tu nu ai gânduri, doar intuiţie.
Priveşte perechea gânditorului de la Hamangia:
(Ce creator misogin!)
Femeia cu o pronunţată steatopigie şi atât!
<!– –>
<!–
23 Decembrie 2008
–>
Crochiuri – haiku
Gigi Stanciu
Portocalul alb
acoperit de floare,
surâsul de nea.
Marea spre seară,
albastru de sepie,
crepuscul solar..
Lacrimi de dor,
fire de nisip auriu
pe unda lunii…
timada08
este mama mea