POEME DOBROGENE
Gigi STANCIU
Grafica si prezentarea de Roca (Agero)
* Gigi STANCIU (n. 22 ianuarie 1964), este o talentată poetă dobrogeancă şi profesor titular de istorie la Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria” din Constanţa. Absolventă a primei promoţii a Universităţii Ovidius (Constanţa), Facultatea de Litere şi Istorie, specializarea Istorie-Arheologie şi absolventă a Facultăţii de Psihosociologie, specializarea Psihologie a Universităţii ,,Andrei Şaguna’’ (Constanţa).
Debut literar la Editura Amurg Sentimental, 2008, cu placheta de versuri „Expoziţie de gânduri’’. Premiul special al Ediţiei a V-a a Concursului literar „Vara visurilor mele”, organizat de Editura si Cenaclul „Amurg sentimental” – Bucureşti, 2006. Ne bucurăm să o avem ca oaspete în paginile revistei noastre.
George ROCA
Redactor AGERO
DOBROGEI, LA ZI ANIVERSARĂ!
Bătrân ţinut de ape ocrotit,
De multe seminţii ai fost poftit!
Ne spune Herodot că în vechime
Un împărat persan a dat de tine.
Când grecii corăbieri au adăstat,
Oraşe noi la mare ţi-au durat;
Din liră ţi-au cântat în temple albe,
În amfiteatre purtai straie dalbe.
Romanii şi-au trimis al lor poet
Să-i cânte Mării Negre un duet,
Al Tristelor şi Ponticelor rime,
Melancolia dorului s-anime.
Ai fost şi vatră veche de credinţă,
Ai tăi întâi creştini cu biruinţă
Şi-au dus cu cinste crucea lor de piatră,
Îngenunchiaţi prin vremuri să răzbată.
Ţi-a dat apoi un nume Dobrotiţă,
Ori poate fiica lui cu grea cosiţă
De grâne aurii cu unde line,
Sub briza mării-albastre şi senine.
Iar Mircea cel Bătrân te-a înălţat,
Cetăţi de apărare el ţi-a dat,
Dar vântul Semilunei te-a găsit,
Sub iatagane de spahii te-ai prăbuşit.
Sultanul cel păgân când te-a râvnit,
El paşalâc prin veacuri te-a sortit
Şi dobrogenii astfel s-au plecat,
Dar vatra şi credinţa şi-au păstrat.
Un val prielnic marea a adus,
De patru veacuri jumătate-apus
Când roşiorii-n lupte s-au jertfit
Să-i deie ţării sceptrul regăsit.
Şi regele-a păşit apoi semeţ,
Călare-n fruntea oştii, îndrăzneţ,
Ca Dobrogea,ţinut scăldat de apă,
La pieptul României să încapă.
În evul tău cel nou ce-a început,
Tărâm prea blând de ape şi de lut,
Cusut ai fost c-un pod de ţara-mamă
Spre-a scrie o istorie de seamă.
Ca azi să ne-nchinăm la chipuri care,
Preacunoscute şi nepieritoare
Ţi-au desenat destinul potrivit,
Bătrân ţinut de ape ocrotit!
PALMĂ DE ŢĂRAN
Ce hartă ne-nţeleasă
E-o palmă de ţăran!
Cămaşă-ncet aleasă
Îmbracă an de an
Să cauţi printre palme,
Uscate ca pământul,
Comori adânci şi calme
Ivite din adâncul
Cu care ari şi semeni,
Culegi şi dăruieşti;
Te-împodobeşti asemeni
Pământului ce eşti.
Ce hartă ne-nţeleasă
E-o palmă de ţăran!
Te duce spre-o ascunsă
Comoară din alt an
Când seceta cuprinde
O glie în zbârcire
Şi palma ta se-ntinde
Cu porii peste fire.
Şi tot ce e fiinţă
Doar ţie ţi se-nchină,
Tu, cel plin de voinţa,
Bătrân fără de vină!
FRATELUI MEU BASARABEAN
Te-a adoptat cândva divinitatea,
Ai fost urmaşul unui neam de voievozi,
Azi îţi afirmi cu greu identitatea,
Te pierzi printre neoameni şi irozi.
Te-au obligat să-l uiţi pe Ştefan-vodă,
Să uiţi să scrii, o doină să asculţi,
Ţi-au dat ceasloave cu rusească odă,
Neromâneşte tu să creşti inculţi;
Să spui ca moldoveană ţi-e averea,
Că mersul vremii trebuie oprit,
Că Prutul n-o să sece de durerea
Că limba ta şi port ţi-au pângărit!
Tu, frate dintre apele durerii,
Ce azi te vrem român cu orice preţ,
Te chem cu bucuria revederii
Să facem pod de flori pe Prut măreţ!
Să scriem peste braţele de ape
Acelaşi sfânt şi din străbuni un nume,
Tu, frate, de pe estica cetate,
Ce-ai stat de strajă la hotar de lume!
Să facem România ca o altă
Mesopotamie, a timpurilor noi,
Să desenăm ca inima o hartă
În care să trăim şi noi şi voi!
timada08
