EDUCATIE
Televiziunea şi internetul – răul necesar vieţii noastre
La această primă sesiune a proiectului IETI din anul şcolar 2007-2008 a vorbit elevilor scriitoarea asistent universitar Iulia Pană-Gheorghe
O nouă rundă de întâlniri din cadrul proiectului „Impactul şi efectele televiziunii şi internetului asupra elevilor şi părinţilor“ (IETI) s-a desfăşurat, recent, la Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria“ din Constanţa.
De data aceasta putem vorbi de o desfăşurare de forţe, deoarece în preambulul seminarului – dezbatere intitulat „Homo Videns”, la care invitat special a fost scriitoarea asistent universitar Iulia Pană-Gheorghe, la Galeria de artă a colegiului a avut loc vernisajul lucrărilor realizate de elevii de la secţiile grafică şi design, coordonaţi de prof. Marieta Besu şi Constantin Grigoruţă, cu tema amintită – IETI.
Elevilor claselor a X-a şi a XII-a li s-a propus un subiect destul de abstract, tehnic, dar care s-a materializat în lucrări în limbaj plastic şi care, în final, au generat numai mesaje negative relative la influenţa celor două invenţii ale secolului asupra minţii umane.
Din toate lucrările prezentate, un juriu va selecta şapte, ce vor constitui afişul următoarelor luni în care se va desfăşura acest proiect.
Elevii sunt conştienţi de puterea de manipulare a tv
La această primă sesiune a proiectului IETI din anul şcolar 2007-2008, desfăşurată în sala „Miron Bibu” a colegiului, au participat elevi, cadre didactice, precum şi directorii şcolilor şi instituţiilor partenere: Colegiul Tehnic „Tomis”, Grupul Şcolar „C.A. Rosetti”, Liceul Teoretic „Ovidius”, Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, Arhiepiscopia Tomisului.
Cum se întâmplă de obicei atunci când colega noastră Iulia este invitată în calitate de moderator, întâlnirea s-a transformat într-un adevărat discurs de cultură generală. Plimbându-i, teoretic, pe cei prezenţi prin foarte multe domenii ale cunoaşterii, scriitoarea a reuşit să capteze atenţia tuturor, mărturisind dintr-un început: „Sunt pusă într-o postură destul de dificilă, având în vedere că toate afişele, dar absolut toate vorbesc despre televiziune ca despre ceva foarte rău. În opinia mea, inventarea televiziunii a fost un fenomen, care se recreează zilnic, care aduce mereu ceva nou, ceva schimbat. N-am venit aici să vorbesc împotriva televiziunii, pentru că eu am un dublu rol: predau specializarea televiziune la o facultate, deci ajut nişte copii să descopere această meserie absolut fascinantă, iar al doilea, ca jurnalist”.
Şcoala şi familia trebuie să educe discernământul
Reamintind că televiziunea a fost inventată cu trei funcţii foarte importante: informare, formare-educare şi divertisment, care au suferit mutaţii clare, Iulia a afirmat că trăim într-un secol al consumismului, în care se produce din ce în ce mai puţin, dar şi al sexualităţii. „Dar, dacă eşti destul de capabil să discerni între a alege între un program de televiziune de bună calitate şi un….OTV, eşti un om salvat”.
Televiziunea este un lucru rău pentru că nici şcoala, nici părinţii nu se ocupă îndeajuns de educarea discernământului. Şi a adus ca exemplu lucrarea lui Giovanni Sartori – „Homo Videns”, autor care afirmă că televiziunea este imbecilizare şi post gândire, argumentând că de la Homo Sapiens, produs al culturii scrise, ne-am transformat în Homo Videns, produs al cuvântului detronat de imagine, care primeşte vizual şi nu mai ştie să gândească. „Copilul de 2-3 ani, înainte de a învăţa să scrie şi să citească, învaţă să facă zaping cu telecomanda“.
De asemenea, s-a mai amintit de faptul că televiziunea te face să simţi emoţia la distanţă, „dar nu mă refer aici la «Surprize-surprize». Este o invenţie fascinantă, pe care o vor descoperi cu-atât mai mult cei care-şi doresc să devină jurnalişti. Această involuţie şi dependenţă pe care voi aţi ilustrat-o prin intermediul afişelor depinde de voi, ca oameni care vreţi să deveniţi cineva. Pentru voi este important să vă definiţi personalitatea, pentru că sunteţi într-un liceu de artă, să vă formaţi brandul personal, datorită creativităţii cu care sunteţi înzestraţi”.
În finalul discursului său foarte captivant, scriitoarea asistent universitar Iulia Pană le-a sugerat analogia personală, ca măsură a tuturor lucrurilor din jurul lor şi, totodată, să încerce în viaţă să-şi transforme pasiunea în meserie „pentru că veţi fi nişte oameni fericiţi”.
timada08
